Se spune ca Don Quijote era un cavaler ratacitor, putin nebun si putin trist, care se batea cu morile de vânt, iar din hanuri facea palate si din servitoare domnite luminate. Se spune ca povestea lui a inceput in Spania, in vremuri tulburi, când Inchizit ia ardea pe rug si oameni, si personaje… Si se mai spune ca l-ar fi inventat Cervantes, cu câtiva ani inainte sa moara, exact in aceeasi zi, - ce stranie coincidenta a istoriei - cu celalalt mare inventator de lumi, cu Shakespeare, in Anglia post-elisabetana. Dar Don Quijote a trait. Iar peste ani, atunci când Dale Wasserman a fost rugat sa scrie libretul unui musical pornind de la textul considerat primul roman din istoria literaturii - si votat nu de mult de literati drept cel mai bun roman al tuturor timpurilor - el a construit un scenariu ceva mai special. A construit o poveste de teatru in teatru, cu un Cervantes, regizor si scriitor deopotriva, inchis in temnitele Inchizitiei si punând in scena cu si pentru detinuti povestea celui mai viteaz dintre toti cavalerii istoriei.

Pe scenele românesti, musicalurile n-au avut o istorie prea fericita, pe de o parte pentru ca nu exista o scoala adevarata pentru acest gen de productie si, pe de alta parte, pentru ca actorii sunt mai putin obisnuiti sa cânte pe scena. Dar iata ca, dupa câteva incercari, pe scena Teatrului National din Bucuresti, se intâmpla acum la Craiova. Unde Cezar Ghioca, un tânar regizor care si-a facut studiile in musicalurile de pe Broadway, puna in scena la Teatrul Marin Sorescu Omul din La Mancha. Cu Tudor Gheorghe in cele trei roluri - Don Quijote, Cervantes si Alonso Quijana. Mi-am amintit, in timpul reprezentatiei de la Craiova, un raspuns la una dintre intrebarile esentiale din Facultatea de Teatru, si anume Cum e teatrul pe care vreau sa- l vad? Sa fie Don Quijote si sa ma faca pe mine sa ma lupt cu morile de vânt… Si se intâmpla la Craiova. Pe acea scena pe care s-au creat in ultimele decenii unele dintre cele mai importante spectacole ale istoriei teatrului. Cu acei actori despre care The stage scria odata ca sunt cea mai buna trupa de la Berliner Ensemble a lui Brecht sau, poate, Royal Shakespeare Company a lui Brook, incoace. Pus in scena cu un respect pentru poezia textului rar pe scenele românes ti, Omul din La Mancha este una dintre montarile care, cu siguranta, se va bucura de un mare succes la public. Cu orchestra pe scena, cu dirijor, cu muzica ce se naste firesc impreuna cu fiecare cuvânt, cu actori care cânta bine si foarte bine si cu Tudor Gheorghe in rolul lui Don Quijote, cântând Un vis imposibil, nici nu e greu. Cezar Ghioca mizeaza in primul rând, si bine face, pe forta muzicii. Care este coplesitoare. Si e greu sa-i rezisti lui Tudor Gheorghe - care declara ca Don Quijote este un rol pe care orice actor si-ar dori sa-l joace - atunci când isi pune barba si se transforma din Miguel de Cervantes in Cavalerul Tristei Figuri, cu spada rasucita, si incepe sa cânte: Sunt eu, Don Quijote, senior din La Mancha… Frumos gândita, scena cea mare a inchisorii, in care Cervantes il trezeste pe Cavaler din paginile manuscrisului si-l face sa traiasca in mijlocul celor ce-si asteptau rândul la judecata Inchizitiei, este o cronica prescurtata a lumii celei mari in care noi, copii ai lumii noastre facem pe pamântul nostru musunoaie de furnici. Marele merit al lui Cezar Ghioca este ca lasa povestea sa traiasca, nu-i ucide farmecul si n-o sugruma in interpretari regizorale abracadabrante, ci ii da voie sa se desfasoare simplu, de la un capat la altul, cu toata emotia ei extraordinara, cu tot farmecul unor cântece care nu se vor invechi niciodata. Tulburatorul farmec al unui Don Quijote care se incapatâneaza cu orice chip sa vada lumea nu asa cum este, ci asa cum ar trebui sa fie este molipsitor. Saaancho! Aici, Maria Ta Armura, spada! si povestea incepe iar si iar. Cu un Sancho Panza (Valentin Mihali) cu un picior in lumea lui Quijote si cu unul in cea a Inchizitiei si cu o Dulcinee (Monica Ardeleanu, la debut) care invata sa se ridice pâna la inal- timea rolului care i s-a harazit. Si daca va e dor de Don Quijote si de morile lui de vânt, mergeti la Craiova sa-l vedeti pe Tudor Gheorghe. Sa visati imposibilul vis, sa luptati cu-n dusman neinvins, sa-ndreptati un rau fara de moarte, sa-ncercati sa atingeti o stea din infinit… Mâine, puteti citi in exclusivitate, in ziarul UNU, un interviu cu Tudor Gheorghe.