Rar se intampla, la noi, ca o distinctie precum„Cartea anului“, sa fie decernata unui volum de critica literara. Una dintra aceste rare intamplari s-a petrecut recent, cand juriul format din redactori de la „Romania literara“, prezidat de criticul Nicolae Manolescu, a hotarat ca premiul„cea mai buna carte a anului“, in valoare de 10 000 de lei, acordat cu sprijinul Fundatiei Anonimul, sa ii revina volumului „Iluziile literaturii romane“, de Eugen Negrici, aparut in prima jumatate a lui 2008. Celelalte carti luate in calcul au fost „Zilele regelui“, de Filip Florian, „Ultimele iubiri“, de Virgil Duda, „Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale“, de Ion Iovan, „Fantoma din moara“, de Doina Rusti si„Cu inima smulsa din piept“, de Radu Paraschivescu, toate aparitii remarcabile.

Inainte de si dupa mituri

Intre copertele cartii lui Eugen Negrici, critic literar care a dat volume importante, cel mai recent fiind „Literatura romana sub comunism“, se gaseste exact ce anunta titlul: Iluziile literaturii romane, adica tot ce pare sa aiba biata noastra literatura. Analiza necrutatoare, spulberatoare de mituri, doritoare de justa masura si conformitate cu realitatea, arata defazaje, sincope, anacronii, lacune, falsuri, adica multe defecte si foarte putine calitati.„Dupa parerea lui Negrici, literatura romana nu face trei-patru bani, ca sa nu zic doi bani. Este o carte demistificatoare, in care toata emfaza operelor este demontata (…) Din cand in cand, in istoria criticii literare, trebuie sa vina cineva sa iti toarne un pahar cu apa rece in cap“, explica Nicolae Manolescu la decernare. Iar autorul ii replica: „Nu e o carte demistificatoare, demistificarea mi se pare un lucru marunt. (…) Eu doar descriu o realitate psihologica a unui popor care impinge anumite personalitat i in mit.“ Despre ce realitate si despre ce personalitati e vorba? Despre lipsa de luciditate si, deseori, de discernamant, despre iubirea de statui de neclintit din mentalitatea colectiva, despre gandirea lenesa. Aceste trasaturi, la care se adauga altele, au facut, sustine Negrici transant, uneori cu argumentat ie incompleta, ca personalitati precum Mihail Kogalniceanu, Nicolae Iorga, Nicolae Labis, Lucian Blaga si Mircea Eliade sa ramana zeificate, dincolo de valoarea operei lor, chiar si dupa procesul de „reviziure“, inceput si continuat vag dupa anii ‘90. Scriind despre„tabuizarea patrimoniului literar“, autorul analizeaza fragilitatea atitudinilor critice, conservatorismul daunator si„fabrica de sfinti“, adica mecanismul ce creeaza eroi civilizatori, calauze sau directori de con- stiinta, greu de scos din mentalitatea colectiva.

Literatura romana fara machiaj