Dupa evenimentele din 1989, an de an, am ramas mai saraci in materie de morala si etica sociala si politica. Personalitat i ce ar fi putut limpezi apele tulburi ale unui societati impartite intre obedientii Partidului Comunist Roman si Securitate s-au dus la cele ves- nice, luand cu ele, parca, purtarea de buna-cuviinta si faptele ferme in favoarea dezvolta rii societatii romanesti. Mai intai, Seniorul Corneliu Coposu, a carui mostenire politica a fost tradata cu asupra de masura. Si nu e vorba aici numai de Regalitatea ce ar fi putut sa dea o alta fata unei natiuni ocupate de sovietici si indoctrinata de comunis ti! Mai apoi, Constantin Ticu Dumitrescu, o pierdere insurmontabila in batalia pentru aflarea Adevarului despre cei care ne-au condus si care in acest moment negociaza sa ne conduca. Moartea lui Constantin Ticu Dumitrescu repune in discutie, cu si mai mare putere si necesitate, razboiul surd, dur si neincetat intre marii actori politici de dupa 1989 de coniventa cu serviciile secrete, cat au putut fi ele reformate!, pe de o parte, si fostii detinuti politici sustinuti de reprezentant ii societatii civile. Miza a fost si este uriasa: cei care au decis destinele a milioane de romani nu au putut fi lustrati pentru ca Adevarul despre cei care au facut si inca desfac apele baltite ale politichiei de Dambovita a fost ascuns la sertar, in microfilme. Legea lui Ticu Dumitrescu, dupa batalii ce ar putea descrie martiriul unei vieti exemplare in slujba moralitatii poporului roman, a fost ciuntita si caricaturizata. Mai mult, o intreaga conspirat ie impotriva ei, in fapt un intreg arsenal de tehnici de manipulare si de jocuri politicianiste agreate ori chiar incurajate de serviciile de informat ii, a facut ca dreptul inalienabil al cetateanului la Adevar, un adevar iesit, de cele mai multe ori, cu capul spart in dosarele Securitatii, sa fie rapus pe la spate in piata publica a Parlamentului si a partidelor politice. Poate ca nu a fost mai multa consecventa in istoria noastra politica de dupa caderea comunismului decat pentru a nu pune in aplicare punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara si Legea pentru care s-a luptat Constantin Ticu Dumitrescu. Pentru ca, nu e numai o intuitie, ci o certitudine, Adevarul despre biografiile secrete ale celor ce isi doresc fara lipsa de scrupule sa ne conduca nu ii va putea elibera pe acestia din lungul sir de complicitati, triburi si oligarhii politice si financiare. Cand ii privim la televizor pe oamenii politici, cand suntem bombardati cu stiri luate de pe „surse“ sau fabricate de specialistii in imagine, cand analistii fac guverne si aliante de azi pe maine, sa ne gandim ca informatiile pe care le-am primit n-au trecut de proba probelor: accesul nestingherit al cetateanului la dosarele Securitat ii! Sa ne mai gandim ca de 18 ani traim in minciuna si incertitudini pentru ca nu am putut afla Adevarul, asa cum este el, nu cum vor politicienii si cei din „servicii“ sa ni-l fabrice. Pe fata sau pe ascuns, suntem martorii inocenti ai unui joc politic numit alegerea unei coalitii majoritare in Parlamentul Romaniei si, prin efect, al unui nou prim-ministru. Pe langa criza economica reala si cea din psihoza policianista si mediatica, sa ne amintim permanent ca suntem de 18 ani intr-o criza morala si identitara. Noul prim-ministru si coalitia sa nu vor putea oculta la nesfarsit Adevarul si adevarata Lege a lui Constantin Ticu Dumitrescu.