Castigatorul moral al alegerilor parlamentare se afla intro situatie bizara: desi victorios, poate pierde, fie ca intra la guvernare alaturi de PD-L, fie ca ramane intr-o opozitie consolidata impreuna cu PNL. Pentru a intelege acest paradox se impune sa facem o radiografie a situatiei din interiorul partidului. Este limpede ca optiunile in PSD s-au polarizat in doua curente, pro si anti Basescu, ambele tabere ivocand argumente perfect valabile legate de neincrederea in liderul de la Cotroceni sau de efectele ra- manerii pe tusa puterii. La ora la care scriu aceste randuri, Miron Mitrea este perceput ca principalul sustinator al unei constructii politice PDLPSD. Alaturi de el s-au pozitionat Ilie Sarbu, Dan Nica, Nicusor Constantinescu, Gheorghe Nichita, Cristian Diaconescu. Aparitia lui Mitrea in fruntea grupului pro Cotroceni nu este insa intampla toare. „Fragilitatea“actualei conduceri si dosarul la DNA l-au determinat sa porneasca, la inceputul verii, o campanie discreta de sensibilizare a liderilor organizatiilor puternice. La sfarsitul lunii august, cu prilejul nuntii fiului sau, la restaurantul Turabo din Bucuresti, politicieni de marca din PSD l-au asigurat pe Mitrea de sprijinul lor daca va dori sa preia sefia partidului. In schimb, Mitrea le a spus ca are contacte directe la Cotroceni si ar putea asigura un anumit confort celor cu probleme in justitie. De cealata parte s-a coagulat curentul anti Basescu, compus din Ion Iliescu, Adrian Nastase, Viorel Hrebenciuc. Argumentele invocate se refera la neincrederea in liderul de la Cotroceni si de aici deriva teama ca atat PDL cat si presedintele Basescu se vor folosi pragmatic de sprijinul PSD, pentru ca la un moment dat sa i se pregateasca o lovitura sub centura. Dezavantajele intrarii la guvernare alaturi de PDL expune partidul mai multor riscuri. In primul rand riscului erodarii. Anul viitor va fi unul extrem de complicat pentru economie, anunta analistii in domeniu. Guvernul va lua masuri nepopulare care vor duce la depunctari electorale. Dupa modelul Aliant ei D.A., s-a observat ca PDL si presedintele Basescu pot transfera raspunderea actiunilor nepopulare in spatele partenerilor. Si cum PSD a soclicitat printre altele si ministerele agriculturii, buget-finante temele fierbinti vor fi pasate in ograda ministeriabililor social-democrat i. Apoi, tot dupa modelul aliantei D.A., democrat-liberalii nu vor ezita sa oferteze liderii si ministrii PSD, in speranta achizit ionarii acestora la bucata sau in grup. De altfel, Ion Iliescu a atras atentia asupra acestui pericol. In fond, este de notorietate buna relatie pe care grupul PSD de la Cluj o avea cu gruparea Blaga. O extragere a pesedistilor „curati“si alipirea lor la PDL nu ar surprinde pe nimeni. Dezavantajele ramanerii partidului in opozitie sunt majore. Chiar in conditiile unei opozitii consolidate cu PNL, partidul se expune riscului major al sciziunii. In cel mai bun caz, primarii vor trece cu arme si bagaje in caruta democrat-liberala, invocand lipsa banilor. Gestul putand fi copiat si de organizat iile filopedeliste. La nivel central, actuala conducere va fi spulberata pe motiv de neperformanta. Reconfigurarea centrilor de putere va avea efecte devastatoare in planul imaginii. Apoi, aflat in opozitie, PSD devine tinta predilecta a DNA. In anul electoral 2009, presedintele Basescu nu va pierde ocazia de a „lupta cu marea coruptie“, imbunatatindu-si astfel acest indicator din angajamentele sale electorale. PSD a jucat si joaca inca un rol de prima mana pe scena politica pentru ca a actionat unitar. Toate orgoliile regionale sau de grup au fost depasite atunci cand a fost in joc interesul partidului. Poate pentru prima data de la fondarea sa de catre Ion Iliescu, PSD se prezinta la aceste negocieri slab, sovaielnic, prezentand riscul major al destabilizarii.